miercuri, 23 decembrie 2009

Ce inseamna sa....

EI bine, stiti sentimentul acela..cand doriti sa demonstrati lumii cine sunteti cu adevarat?ca nu sunteti un oarecare nascut aiurea pe pamant care de dragul lumii incearca sa nu se innece in propia viata, sa nu se sufoce si macar sa ai certitudinea ca nu te zbati din tot ce ai in tine ca sa te mentii la suprafata...Cand vezi ca treci neobservat pe langa lume si stii ca intr-o zi acea lume ti-ar putea spune"oooh e el!!!"
Vladimir mi-a impartasit starile lui.Mi-a spus ca "Nu inteleg de ce fac acesti pasi in spate, ma inchid in singuratatea mea si refuz ajutorul lumii.Parca as astepta mereu ca ceilalti sa vin in intampinarea mea.Sim ca as putea oricand izbucni in plans si as refuza sa-mi mai accept realitatea.Parca as avea intotdeauna o alta fata pe care ceilalti nu mi-o inteleg si refuz sa o arat cuiva.As inchide o poarta in urma mea si nu as da drumul nimanui.Simt ca ceilalti sunt stapani peste deciziile mele si trebuie sa imi justific mereu gandurile.Fac un pas inainte si cum intampin greutati fac doi pasi inapoi, ma intorc si fug.De ce fug? Fug de o responsabilitate.Zic ca sunt intr-un anumit fel, dar adevaratul eu e altul.As fi vrut sa am siguranta de sine a unui razboinic,a unui rege care isi duce armata la lupta, stapan pe el si fara teama.Vazand cu ochii armata adversa si simtinf puterea divina fiindu-i alaturi.Undeva la orizont, norii plumburii si intunecati de fum dandu-se la o parte lasand cerul sa se scalde intr-o ploaie de raze blande.Inaltand sabia deasupra lui, anuntand primul inceperea luptei se indreapta cu inima stapana, calm si dornic de victorie.Asa cum doreste el, lucrurile se intampla."
Am tacut pe moment si am inaintat alaturi de el.Ii admiram claritatea gandurilor, usurinta cu care poate sa se exprime...Il vedeam cum se zbate intre doua realitati.Faptul ca intalnea persoane care nu credeau in el, il descuraja.
" Vladimir, nu te descuraja pentru nimic in lume."-ma privi direct in ochi-" Tu ai un talent care nu trebuie irosit...nu-ti irosi energia pe nimicuri fara rost"
-Ah..Tocmai tu ai spus"Nimic nu are sens dar totul are rost"Te contrazici singura.Aceste nimicuri au un rost.
-Nu le exagera.Nu le fa mai mari decat sunt
-Eu spun exact ce simt
Afara incepu sa ninga.Acum doua ore ninsese din nou, iar acum tot in jurul meu era alb.Ce am putea face acum?Acasa nu vroia sa mearga iar eu nici atat.Vladimir incepu sa rada, deodata.Mi-am intors privirea mirata spre el.El se uita la mine cu un zambet larg pe fata.
-Ce e asa amuzant?De ce razi?
-Am constientizat ceva.Uite! Afara ninge,totul e alb, suntem intr-un parc care e parasit.Toti locuitorii orasului sunt prea fitosi ca sa iasa afara si sa simta parfumul acestui anotimp si frumusetea lui.Dar e mai bine sa stai in casa in fata unei cesti cu apa indulcita cu zahar si sa citesti un ziar, sau un roman plicticos...-zicand asta, isi baga mana in zapada care se lasase in ultimele doua ore si forma un bulgare-credeam ca va spune din nou ceva interesant, insa intr-o fractiune de secunda mi-l tranti in fata-Ce splendoare!Il vad izbucnind in ras, probabil expresia fetei mele nu e una tocmai dragalasa si scoate un zambet chiar si de la cea mai rece persoana...rece...rece...zapada e fff rece.Uite, eu in ganduri nu ma pot exprima cursiv.Incep o fraza termin cu alta, iar cand trebuie sa vorbesc sunt un dezastru.Daca Vladimir vorbeste asa, apoi gandirea lui e si mai si..
-Vladimir, itsi dau 30 de secunde sa fugi, ca daca te prind s-a sfarsit cu tine!

marți, 8 decembrie 2009

Dorinta de a scrie


Vladimir e un tanar pe care il admir foarte mult.Are multa imaginatie, scrie …e obsedat de ideea de a scrie.De la el am luato probabil.E un baiat misterios si melancolic.Adora sa creeze …sa compuna muzica, versuri,poezii, proza….are un sac de talent.

Cat de curand , mia marturisit ca imi va da sa-i citesc manuscrisele.Mi-a zis ca are nevoie de parerea mea.Deoarece cat de curand le va pune pe toate sub forma unei carti.Mia zis

Imi doresc mult sa devin scriitor.Nu e zi sa nu ma gandesc la asta.A devenit o dorinta apriga, o flacara care arde puternic inlauntrul meu.De cand am fost mic, mi.am dorit sa scriu…stiu ca am coerenta textului, claritatea ideilor si pot sa scriu.Vreau sa impartasesc lumii intregi gandurile mele, imaginatia mea …vreau sa scriu, intelegi?

Atunci cand cineva a carui dorintsa e asa de mare, nimic nu il mai poate opri , nu-i asa?Va face tot ce sta in putiinta sa reuseasca, sa isi indeplineasca visul.Eu il sustin din toata fiintsa mea deoarece cineva ia spus

-Crezi asa de mult ca vei reusi?

-Da da…voi reusi

-Esti infantil.Nu cred ca ai sa potsi

-Ba da.Te inseli.Chiar daca am 17 ani, sunt in stare sa scriu o carte.O voi scrie.

-Esti un copil.Cunostintele -ti sunt limitate.Nu ai trecut prin viata.Nu stii cu ce se hraneste publicul.Ai ramas si tu impresionat de pe urma a catorva carti bune, si acum crezi ca vei calca in picioare in lumea.Asculta-ma pe mine, eu am experienta.

Lam vazut pe Vladimir cum pastreaza tacerea.Ma gandeam sa intervin.Nimeni nu are voie sa isi impuna vointa asupra cuiva in halul asta.Nimeni ar trebui criticat.Insa el raspunse hotarat

-Nu, nu.Eu imi scriu cartea singur.Am inceput deja.Am tot felul de manuscrise si texte pe care sunt hotarat sa le folosesc.De altfel-aici mia placut mult cum la privit, o privire de aia, rece si dura-daca ai tu experientsa de viata, imaginatie bogata, toate cunostintele si informatiile pe care te lauzi ca le folosesti, nu vad de ce nu esti tu cel mai citit autor din lume.Ai zis ca stii cu ce se hraneste publicul.Ce injositor mod de a o spune!

Isi ridica mana manifestandu-si dispretul si dadu sa plece.Eu eram gata sa il urmez.Insa tipul ala la strigat

-Asculta Vladimir! Facem un pariu..scriem amandoi, fiecare cate o carte.Vedem la sfarsit cine invinge

-Esti nebun?Eu nu vad scrierea unei carti ca pe un razboi pe care trebuie sa il invingi.Nu fac acest joc cu tine.Nu vreau sa fiu pionul regulilor tale marsave.

-Foarte bine, pustiule.Faci cum vrei.Vedem la urma a cui carte ramane in librarii.

Pe drum, il mai priveam din cand in cand pe Vladimir.Ce scanteie avea in ochi…serios vorbesc!Nu lam mai vazut atat de hotarat niciodata.A doua zi mia marturisit ca imediat ce a ajuns acasa s-a pus pe scris.SI a mai scris un capitol.De asemeni, muream de nerabdare sa citesc…insa mi-a spus ca nui voi putea vedea decat manuscrisele…cartea o voi citi in forma ei completa, dupa 2 luni, cand o termina.