miercuri, 23 decembrie 2009

Ce inseamna sa....

EI bine, stiti sentimentul acela..cand doriti sa demonstrati lumii cine sunteti cu adevarat?ca nu sunteti un oarecare nascut aiurea pe pamant care de dragul lumii incearca sa nu se innece in propia viata, sa nu se sufoce si macar sa ai certitudinea ca nu te zbati din tot ce ai in tine ca sa te mentii la suprafata...Cand vezi ca treci neobservat pe langa lume si stii ca intr-o zi acea lume ti-ar putea spune"oooh e el!!!"
Vladimir mi-a impartasit starile lui.Mi-a spus ca "Nu inteleg de ce fac acesti pasi in spate, ma inchid in singuratatea mea si refuz ajutorul lumii.Parca as astepta mereu ca ceilalti sa vin in intampinarea mea.Sim ca as putea oricand izbucni in plans si as refuza sa-mi mai accept realitatea.Parca as avea intotdeauna o alta fata pe care ceilalti nu mi-o inteleg si refuz sa o arat cuiva.As inchide o poarta in urma mea si nu as da drumul nimanui.Simt ca ceilalti sunt stapani peste deciziile mele si trebuie sa imi justific mereu gandurile.Fac un pas inainte si cum intampin greutati fac doi pasi inapoi, ma intorc si fug.De ce fug? Fug de o responsabilitate.Zic ca sunt intr-un anumit fel, dar adevaratul eu e altul.As fi vrut sa am siguranta de sine a unui razboinic,a unui rege care isi duce armata la lupta, stapan pe el si fara teama.Vazand cu ochii armata adversa si simtinf puterea divina fiindu-i alaturi.Undeva la orizont, norii plumburii si intunecati de fum dandu-se la o parte lasand cerul sa se scalde intr-o ploaie de raze blande.Inaltand sabia deasupra lui, anuntand primul inceperea luptei se indreapta cu inima stapana, calm si dornic de victorie.Asa cum doreste el, lucrurile se intampla."
Am tacut pe moment si am inaintat alaturi de el.Ii admiram claritatea gandurilor, usurinta cu care poate sa se exprime...Il vedeam cum se zbate intre doua realitati.Faptul ca intalnea persoane care nu credeau in el, il descuraja.
" Vladimir, nu te descuraja pentru nimic in lume."-ma privi direct in ochi-" Tu ai un talent care nu trebuie irosit...nu-ti irosi energia pe nimicuri fara rost"
-Ah..Tocmai tu ai spus"Nimic nu are sens dar totul are rost"Te contrazici singura.Aceste nimicuri au un rost.
-Nu le exagera.Nu le fa mai mari decat sunt
-Eu spun exact ce simt
Afara incepu sa ninga.Acum doua ore ninsese din nou, iar acum tot in jurul meu era alb.Ce am putea face acum?Acasa nu vroia sa mearga iar eu nici atat.Vladimir incepu sa rada, deodata.Mi-am intors privirea mirata spre el.El se uita la mine cu un zambet larg pe fata.
-Ce e asa amuzant?De ce razi?
-Am constientizat ceva.Uite! Afara ninge,totul e alb, suntem intr-un parc care e parasit.Toti locuitorii orasului sunt prea fitosi ca sa iasa afara si sa simta parfumul acestui anotimp si frumusetea lui.Dar e mai bine sa stai in casa in fata unei cesti cu apa indulcita cu zahar si sa citesti un ziar, sau un roman plicticos...-zicand asta, isi baga mana in zapada care se lasase in ultimele doua ore si forma un bulgare-credeam ca va spune din nou ceva interesant, insa intr-o fractiune de secunda mi-l tranti in fata-Ce splendoare!Il vad izbucnind in ras, probabil expresia fetei mele nu e una tocmai dragalasa si scoate un zambet chiar si de la cea mai rece persoana...rece...rece...zapada e fff rece.Uite, eu in ganduri nu ma pot exprima cursiv.Incep o fraza termin cu alta, iar cand trebuie sa vorbesc sunt un dezastru.Daca Vladimir vorbeste asa, apoi gandirea lui e si mai si..
-Vladimir, itsi dau 30 de secunde sa fugi, ca daca te prind s-a sfarsit cu tine!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu