Un sens al poeziei...

Bat la uşă în speranţa ca îmi va deschide cineva.Nu-l mai văzusem pe Vladimir de 2 luni.Nimeni.Nimeni nu-mi răspunde.Unde e?Bat încă de trei ori.Mă uit in stânga, în dreapta apoi mă apropii de uşă şi strig."Psst..Vladimir".Nimeni.Mă simt puţin aiurea.Dacă e plecat cu ai lui?Cu ce drept il caut eu ca o disperată?
Ma îndepărtez.Cobor scările şi îl vad intrând în acel moment pe uşă.Exclam încântată
-Vladimir!
-Vino repede cu mine!-ma ia de mână şi mă trage după sine
Grăbim pasul şi ajungem in faţa uşii de la apartament.Scoate cheile si descuie uşa.
-Ai omorît pe cineva?Ce-i cu tine?-îi zic eu în timp ce intru.
-Am o rugaminte...poţi să îmi prepari un ceai?-îmi zice el în timp ce îşi da geaca jos şi îşi scoate din ghiozdan un caiet şi un pix.
-Da....Ce vrei să scrii?
-Nu reuşesc sa fac nici o poezie.Nu am imaginaţie.Nu pot să scriu O poezie.De aia am nevoie de o inspiratie.Am nevoie de tine cand prepari un ceai.
-De mine?Cand prepar un ceai?
-Da...se formeaza o atmosfera calda...iar tu prepari intotdeauna un ceai cu dragoste.
Ma duc in bucatarie urmata de Vladimir.Eram curioasa sa vad ce-o sa iasa.El statea cu pixul in mana si ma privea.Eu am cautat sa ma concentrez pe ce am de facut.Un ceai.A ghicit bine Vladimir.Sa prepar ceaiul e o activitate care ma binedispune intotdeauna.Acasa am toate sortimentele si tipuri de toate felurile.Zambesc in timp ce aleg sortimentul meu preferat si pun apa la incalzit.Imi aduc aminte de iubitul meu.Ii fac intotdeauna un ceai in acest mod cand are mult de studiat si e foarte concentrat in ce face.Sau cand ne asezam unul langa altul si vorbim.Ceaiul are alt gust in fiecare situatie.Iar aburii care ies si gustul dulce...dar nu de zahar..
-Gustul dulce al privirii tale
Si al vorbelor ce le rostesti....
Ma intorc spre Vladimir.El ma privea calm.Iar in timp ce il soarbem linistiti si ne privim unul pe altul, stand pe o canapea in fata unui semineu, se creeaza o atmosfera intima.Iar ceaiul fierbinte care iti trece prin tot corpul te incalzeste si mai mult.Te muti dintr-o pozitie in alta pana cand o gasesti pe cea potrivita.Si anume...cea in bratele iubitului.
-Asa cum implor captivitatea bratelor tale...
Si..
-Doresc cu ardoare buzele tale...
-Asculta Vladimir...nu trebuia sa fie o poezie despre ceai?
-Nu e vina mea ca pe privirea ta se citeste cuvantul"Dragoste".Nu te gandesti deloc la ceai.Il incluzi doar in gandurile tale.Dar nimic mai mult.Apa fierbe de 10 minute.
-Ah....
Si totusi ceaiul asta il pregatesc intotdeauna cand sunt cu iubitul meu.Ma gandesc la el in timp ce pun plantele in apa clocotita.Am o stare de fericire cand astept ca apa sa capete acea culoare si privesc zambind,eman frecvente inaltatoare cand ma gandesc in ce companie buna am sa-mi petrec urmatoarele ore.Apoi il torn in niste cesti mari si ma duc spre EL zambind.Cred ca aceasta fericire vine din ambele parti.Din faptul ca il iubesc si ca as vrea sa stau cu el iar un Ceai Perfect e un mod placut de a lungi momentele cand stam impreuna si ne relaxam impreuna inainte de..a simti
-Simtind vibratiile strabatandu-ti tot corpul...
-Esti sigur ca ceaiul poate face asta?
-Dap.Toate furnicaturile alea placute cand sorbi o gura mare si fierbinte iti provoaca alte furnicaturi.Si o adunatura de aceste lucruri e o vibratie.Si "bei"multe "vibratii".
Zambesc din nou.S-a imprastiat in toata bucataria un miros placut de plante si de
-Aroma Dragostei....
-Poftim?
-Asa se numeste poezia.Esti muza mea.Uite am fraze de genul."aroma subtila a buzelor tale asemeni unei plante celeste" "ganduri intime aburind oglinda faptelor din noapte" "ma inlantui cu mirosul patrunzator de ierburi afrodisiace" "Apa ce devine pasiune in mainile tale" "ochi cristalini si dulci asemeni raului ce curge in pocal"
-"Ganduri intime aburind oglinda faptelor din noapte?"-ma intreb eu in timp ce iau de pe foc ibricul.
-Da
-Nu e putin cam perversa?
-E subtila.E un mod frumos de a o spune.Gandeste-te la o fata virgina care a doua zi dupa o noapte"...." se priveste in oglinda.Fraza mea ar descrie-o perfect.Ganduri int....
-Tu numai la ceai nu te gandeai...
-Nu Nu...dar " ochii cristalini si dulci asemeni raului ce curge in pocal?"
-Asta ar insemna"Ceaiul pe care il torni intr-o ceasca."
-Da...dar un pocal e demn de cineva care a gustat din Dragoste.
-O secunda...ceaiul il combini cu ceva...
-Cu dragostea...
-Fa-ma sa inteleg.
-Uite...iti mai dau un indiciu"ma inlantui cu mirosul patrunzator de ierburi afrodisiace".
Raman putin pe ganduri.Doar nu era ceea la ce ma gandeam.Torn ceaiul in cani.Cred ca..
-Nu Nu...nu vreau sa zic tampenii.
Vladimir izbucneste intr-un ras sincer si se duce in camera si se tranteste pe pat fixand un punct de pe tavan.
-O iubesc!!! O iubesc din tot sufletul.M-a facut cel mai fericit baia..barbat!!!Pielea ei...ce parfum patrunzator, ochii ei frumosi...As putea sa fiu"stilnovistic" asemeni lui Petrarca...sau a lui Dante.Sa o pun pe Annie la un loc cu Beatrice.Annie va fi pentru mine ce a fost Beatrice pentru Dante.O iubesc!!!
Am ramas cu gura cascata.Vladimir...
-Waw